De ce merg la psihiatru?
Merg atunci când viaţa mea obişnuită mă depăşeşte şi apar simptome pe care nu le pot pune pe seama oboselii, stresului, vârstei, unei boli somatice, partenerului, copiilor, etc. Simptomele pot fi:
- legate de funcţionarea psihică: insomnie, irtabilitate crescută permanentă, frică fără motiv, evitare sistematică a unor situaţii de viaţă fireşti (comportament fobic), tristeţe adâncă care nu trece după câteva zile, oboseală permanentă, dezorganizare, tulburări de memorie şi concentrare, toleranţă scăzută la frustrare cu stări de furie şi agresivitate de necontrolat, schimbarea percepţiei asupra celorlalţi si asupra propriei persoane
- legate de relaţii familiale şi/sau profesionale -suspiciune permanentă, ostilitate, nevoie crescută de izolare, vinovăţie nejustificată, scăderea încrederii în sine, aşteptări negative
- legate de comportament: tulburări ale comportamentului alimentar, sexual, dependenţa de alcool şi alte substanţe, inactivitate sau hiperactivitate,
- legate de corp: somatizări diverse, îngrijorări permanente privind starea de sănătate
Aceste simptome se pot organiza in boli ca psihozele,depresia,tulburarile anxioase(tulburarea de panica,tulburarea obsesiv compulsive),tulburarile de personalitate,dementele,etc.
Psihiatru sau psiholog?
De obicei consultarea unui "psi" e dificilă din cauza prejudecăţilor. "Doar nu sunt nebun", "Dacă află colegii?", "Mă fac de ruşine", "Oricum bolile astea nu se vindecă", "Asta se rezolvă cu voinţă nu cu tratament" sunt doar câteva din lucrurile pe care oamenii şi le spun dacă suferă un disconfort psihic.
Perspectiva Mindcare asupra problemelor "psi" este relaţia dintre psihiatru şi psihoterapeut sub forma abordării potrivite nevoilor persoanei.
Indiferent care este specialistul "psi" pe care alegeţi să-l consultaţi, este important să ştiţi că cele două formări, psihiatrie şi psihoterapie, sunt complementare şi nu adverse. Un psihiatru competent, ascultă suferinţa pacientului având în minte perspectiva medicală şi motivaţia psihologică, iar un psihoterapeut competent înţelege situaţia în care abordarea strict psihologică nu este eficientă şi este nevoie de o susţinere medicamentoasă.
